Platesti cat nu vorbesti

Sublim absolut superb cum firmele de telefonie jupoaie la propriu clientii. Ori ca ai mii de minute sute de mesaje sau internet gratis cand vine factura-ti pui mainile-n cap. Nu am sa spun nume de firme pentru a nu face reclama mascata pentru ca nu merita dar am abonament la oanumita firma de telefonie rosie si de vreo cateva luni abonamentul meu vine aproape dublu. Un rahat de abonament de 4 euro a ajuns sa ma faca sa platesc peste 500 de mii lunar si nu sunt banii o problema dar tata nu e patron la coca cola sa zic asa sa-mi convina sa arunc cu banii in cainii telefonici. Nu pot sa va sfatuiesc decat sa fiti atenti cand faceti un abonament ca altfel riscati sa ajungeti in situatia mea sa platiti ca disperatii pentru o bucata de rahat sau ca sa-l parafrazez pe Teo de le cafe deco :"Veniti si cumparati ler".

Deznadejde

Pe geam lacrimile se preling limpezi si reci. Gandurile mele undeva departe in patura de nori negri planeaza, si nici chiar ele nu stiu incotro se indreapta. Atmosfera e apasatoare, plicticoasa, si simt parca pamantul cum putrezeste. In departare turnul centralei termice-si arunca fumul alb spre cer, facand stratul de nori si mai gros. La caminul de fete luminile se aprind rand pe rand si le vad plimbandu-se prin camere. Undeva, poate chiar printre ele este cea care ma poate elibera. Poate exista cea care are cheia catuselor mele. Si astept dar toate cheile care apar nu sunt pentru catusele mele. Cheia pe care o caut este rara, este din aur si acvamarin. Cheia pe care o caut eu este dorita de multi dar se potriveste la prea putini. Un suras amar apare pe buzele mele, un suras in care sunt adunate lacrimi, durere si singuratate. Noaptea se lasa ca un giulgiu peste un suflet mort. Ma visez in mormant si aud strigat de fata, un glas cunoscut dar care nu-mi aduce nici o imagine in minte. Vorbele mi-au tasnit de pe buze fara sa gandesc:”Acum…….acum e prea tarziu, pamantul ma absoarbe in tacere.”

Examen

Examen, senzatii tari, sudori reci ce se preling pe sira spinarii, si inima bate sa-ti sparga pieptul. Fituica pe care ai scris-o cu atata chin in camera ta la ore tarzii si de care ai avut atata grija se contorsioneaza, luand forme ciudate in incercarea de a o ascunde. E un joc de uzura psihologica, cine pe cine pacaleste, cine pe cine prinde pe picior gresit si mereu va exista un prins ca deh orice razboi nu e razboi fara victime.
Profesoara se plimba cu aparenta nepasare, dar suntem constienti ca ochii ei ca doua radare, sunt in alerta. Deja fituica frige, capata o greutate de plumb de fiecare data cand radarele se intorc. Inima sta sa o ia la goana, fara a-i mai pasa de tine de fiecare data cand o vezi ca se apropie.
Plamanii urla turbati dupa o tigara, palmele se umezesc, picsul e strans cu atata forta intre degete ca mai are un pic si se sparge. Acum e momentul, e cu spatele si vorbeste cu un coleg,. Am prins doua propozitii, cateva randuri completate, alte sutimi castigate, si te opresti. Jocul de uzura psihologica reincepe. Pasii ei pe parchet rasuna in linistea de mormant. Toti sunt in asteptarea urmatorului moment de neatentie.
Minutele par ore, aerul parca se lichefiaza, urechile capata o sensibilitate animalica, atente la orice sunet, la orice miscare, si o data cu ele si noi devenim animalici. Capul se apropie de banca in incercarea de a ne camufla de colegul din fata, ne strangem membrele langa noi si pandim.
Dar apar si victimele, un moment de neatentie, radarul a detectat o miscare ciudata in banca din fata mea, se apropie. Rugile se ridica instantaneu din zeci de creiere. A cazut, a clipit cand nu trebuia, usa il inghite. Cuvintele suna ca niste impuscaturi:"Ne vedem in sesiunea de restante." Aceste cuvinte blestemate, cuvinte pe care te rogi sa nu fii tu cel care le aude.
Si totusi se termina, stam toti si inspiram tutun, vorbind, glumind, incercand sa alungam stresul.
A mai trecut un examen, dar stresiunea continua. Vor mai veni si alte examene, si razboiul va continua mereu, vesnicul razboi intre profesor si student, dar mereu victime vor fi doar de partea studentilor.

O alta realitate

Da, o alta realitate, realitatea mea. In fiecare zi intru in contact cu sute de realitati . Cand merg pe strada, cand stau pe o banca in parc, in bar, la facultate, zilnic realitatile se intalnesc se suprapun se leaga dand realitati comune apoi se desprind pentru a da alte si alte realitati.
Poate nici nu exista lumi paralele, poate exista doar omul, paralel in gandire. Pentru fiecare din noi realitate e alta.
Asa percep eu lumea, un furnicar imens de ganduri de simtire de tinte atinse sau neatinse. Si deasupra acestui furnicar e omul, ziditor de realitati.

Demonic

Traim intr-un mediu demonic

Totul se invarte intre venin si narcotic

Pamantul se uda cu sange fratesc

Realitatea nu-i decat un dans dracesc

Se da foc la sincere sentimente

Calcand in picioare suflete de baieti si fete

Se sapa frenetic morminte de ingeri

Peste dealuri se aud dureroase plangeri

Se ridica focuri inalte

Si ruguri mistuie suflete-ncet

Sa ridicam totusi paharul cu sange

E totul un demonic balet

Sa bem si sa spargem pahare

Inchinand pentru zeii cei orbi

Cadeti cu totii in rugare

Caci lumea asta e plina de robi

Mergand cu trenul

Trenul circula lin printr-e muntii cerniti.In compartimentul de clasa a doua stau linistit cu laptopul in brate si ascult muzica. Nu poti face prea multe intr-un compartiment de clasa a doua. Controlorul trece din cinci in cinci minute sa verifice daca a mai urcat cineva si deja devine enervant bine ca de data asta a invatat sa deschida si usa fara sa mai arunce priviri pe geam, stau chiar langa usa si incepe sa ma calce pe draci. Atmosfera e trista plicticoasa si incepe sa ma sece. Locurile din fata mea sunt ocupate de un cuplu ce asculta muzica la acelea-si casti si-si arunca priviri pline de dragoste. La dracu cu toata dragostea asa ca trag si mai bine castile pe urechi si bag un pic de black metal poate asa o sa-mi revin. De la o vreme incoace tot ce tine de romantism ma face sa vreau sa vomit. Totul e doar o impletire de minciuni frumoase.
Facultatea ma asteapta cu acelea-si examene tampite, profesori antipatici si cel mai important betiile crunte in care amesteci orice urma de alcool pe care o gasesti ca sa te impusti in cap cat mai repede. O studentie, o sa-mi lipsesti cu portofelul tau gol, cu foamea ce bate pe la usi si se strecoare intre coaste ca un cutit inrosit, doar ca sa te faca sa deschizi frigiderul a nu stiu cata oara si sa constati ca e gol cu exceptia unei cutii cu margarina, cu sesiunile tarzii de filozofat pe teme diverse si de cele mai multe ori politice intr-o atmosfera densa de fum de tigara, o sa-mi lipsesti studentie cu toate ale tale si cu maruntisuri in general.
Dar asta e viata, castigi ceva pierzi ceva, e ca la loto. Mda eu nu joc la loto, sau poate ca la pocker? Nope nici de asta nu joc. Hmm jocurile de noroc nu sunt chiar specialitatea mea singurul joc de noroc pe care il practic intensiv e cu viata si eu pierd intotdeauna. Asta e viata, o pizda penala pe care se grabesc toti sa o laude si sa o linga. Sunt dezgustat de tot ce ma inconjoara.
Va las acum ma duc sa fumez o tigara palmata in toaleta vagonului, da pentru ca acum si fumatul e interzis in tren manca-i-ar zeul tutunului.

Trecurul afecteaza prezentul

Nici nu stiu cum sa incep sa-mi zugravesc ideea. Stateam linistit la o tigara(cele mai ciudate idei vin se pare fumand) analizandu-mi trecutul si prezentul si mi-a venit ideea ciudata, care a smult din orarul meu zilnic 2 ore de gandire profunda. Se spune ca prezentul afecteaza viitorul dar oare trecutul nu afecteaza prezentul? Oare problemele fiecaruia din prezent nu au radacini in trecut? Eu cred ca da, trecutul nostru e presarat de intamplari care au afectat in felul lor prezentul. Dar cum pot sa vorbesc doar de propria persoana pot sa spun ca multe din intamplarile din trecut mi-au creat probleme in prezent. Ca fiecare om am facut alegerile mele, proaste sau mai putin proaste si vad ca prezentul nu iarta. Pentru fiecare alegere proasta din trecut acum am o problema in prezent. Trecutul afecteaza prezentul, dar daca prezentul afecteaza viitorul atunci logic vorbind e ca trecutul afecteaza viitorul. Poate ma insel judecand asa poate nu oricum va las pe voi sa va mai ganditi la ideea asta.

Romania o gluma proasta

Romania, tara de vis, tara de dor. Da, ador Romania, sunt roman si nu mi-e rusine sa o spun. Dar tara e in paragina, inca un bobarnac si plonjam in abis. Si ce e mai rau e ca nimeni nu vrea sa inteleaga asta. Toti vorbesc de generatia noua, ca vom invata noi si vom ridica romania. Eu nu pot sa le spun decat : "Hai sictir." Si nu o spun din incultura, dar cand vad ca in paturile de conducere e plin de tampiti manelizati de dân dân-i, de oameni fara pic de respect politic, de scandaluri ca la usa cortului, ca mai au un pic si sedinta se transforma in concurs de scuipat viteza, simt un sentiment profund de scarba. Da sunt roman, si sunt mandru de sangele meu, dar se pare ca de fapt nu suntem decat mase de oameni, pe care se testeaza efectul foamei, in timp ce altii degusta sampanie si caviar zambind macabru cand privesc pe fereastra. Sunt scarbit, dezgustat, satul pana in gat, dar peste toate astea traiesc cu speranta ca va fi mai bine. Ciudat asa speram de 18 ani, acum pasim in anul cu numarul 19 si noi inca mai speram. Romani, sunteti tampiti cu totii? Romani, sunteti subjugati prin foame? Se pare ca da, nimeni nu deschide ochii, nimeni nu ridica un pic capul, nimeni nu vrea sa vada. E trist, macabru, strigator la cer, nu e nimic mai mult decat viata noastra. Murim romani, si o data cu noi moare si tarisoara asta pacat de ea. Cu ultimele puteri mai ridic un strigat catre voi:"Treziti-va!..........treziti-va."