oare de ce?

Sunt o persoana religioso-nihilista, nu am cerut asta nu am vrut sa fiu asa si totusi inca ma intreb de ce? Poate simplul gand la posibilitatea ca tot ceea ce am invatat si ideile ce ne sunt bagate in cap de la o varsta frageda pot fi eronate sau poate e doar un alt cult, m-au facut sa spun :,, Vreau sa stiu!,, Dar degeaba, acum ma simt prea obosit sa mai caut raspunsuri, simt ca valtoarea oamenilor din jurul meu ma inghite, ma sfasie hulpav, ma absoarbe si incet incet devin unul dintr-e ei. Sunt singur intr-o lume singura, sunt hulit de toti pentru ca tocmai eu un bob de praf m-am trezit sa pun intrebari despre supremul zeu. Privirile lor reci, tematoare ca si cum eu as aduce distrugerea lumii ma ranesc si totusi ma fac sa ma simt bine. Nu veau decat un raspuns, un semn, o parere, ceva care sa-mi confere siguranta ca ceea ce cred e real, nu un simplu miraj. Dar stiu ca nu am sa primesc asta niciodata. Si astfel ma scufund in lumea umbrelor mele repetant la infinit aceea-si intrebare ce ma macina: ,,De ce?,,