marți, 12 octombrie 2010

We are the fallen

Cu ceva ani in urma ascultam Evanescence. Atras poate de liniile melodice de aspectul sau de vocea frumoasei Amy Lee, oricum imi placea trupa. Anii au trecut si acum cateva seri aud pe un post romanesc de muzica o melodie. Melodia se chema Bury me alive, si imediat gandul meu a plecat spre Evanescence. Dar nu a fost sa fie asa. Trupa se numea We are the fallen si pastra cam acela-si stil.
Sondand un pic netul am aflat ca nu e o coincidenta de stil, ci unii din membrii trupei sunt chiar fosti membri Evanescence.
Cofondatorul Evanescence a declarat: "We Are the Fallen differs from Evanescence in that "everyone is equal" and that it has more energy than Evanescence could ever muster."
Pe parcursul inglobarii trupei, ca si vocal au cooptat-o pe Carly Smithson, cu o voce la fel de impresionanta ca si Amy iar aici pentru baieti la fel de atragatoare.
Pe scurt trupa e pusa pe fapte mari si eu le urez succes pe aceasta cale si putere de munca.

PS: Pentru interesati anexez si link-ul paginii oficiale.
http://www.wearethefallen.com/home.aspx

luni, 11 octombrie 2010

G.G. Marquez - Povestea tarfelor mele triste

Am ajuns responsabil cu timpul liber. De 2 luni si ceva sunt somer caut de lucru si ghiciti ce...........nu gasesc nimic. Dar sa revenim, dat fiind cantitatea enorma de plictiseala careia trebuie sa-i fac fata pe parcursul perioadei asteia mai dificile m-am apucat de citit. Si tot colindand prin biblioteca mea virtuala care cuprinde cam 1380 de carti fara sa vreau am dat peste Marquez. Recunosc, primul lucru ce mi-a retinut atentia a fost titlul. Si am zis sa-i dau o sansa. Cartea nu e lunga, se incadreaza mai mult in categoria roman scurt.
Inca de la primele randuri citite, lumea zugravita de scriitor, te prinde si te tine in mrejele ei pana la final. Cartea prezinta o drama morala a unui intelectual ajuns la o varsta inaintata. Deabea in floarea batranetii realizeaza ca niciodata nu a avut o sotie sau o familie fiind multumit sa-si consume amorul in bratele fetelor ce se vindeau la colt de strada pentru el contand mai mult pretul decat farmecele lor.
Pot spune ca Povestea tarfelor mele triste este o carte de exceptie, iar eu personal o pun in top 5 cele mai bune carti citite pana acum langa Shogun-ul lui Clavel si Dune-ul lui Frank Herbert.