Romania o gluma proasta

Romania, tara de vis, tara de dor. Da, ador Romania, sunt roman si nu mi-e rusine sa o spun. Dar tara e in paragina, inca un bobarnac si plonjam in abis. Si ce e mai rau e ca nimeni nu vrea sa inteleaga asta. Toti vorbesc de generatia noua, ca vom invata noi si vom ridica romania. Eu nu pot sa le spun decat : "Hai sictir." Si nu o spun din incultura, dar cand vad ca in paturile de conducere e plin de tampiti manelizati de dân dân-i, de oameni fara pic de respect politic, de scandaluri ca la usa cortului, ca mai au un pic si sedinta se transforma in concurs de scuipat viteza, simt un sentiment profund de scarba. Da sunt roman, si sunt mandru de sangele meu, dar se pare ca de fapt nu suntem decat mase de oameni, pe care se testeaza efectul foamei, in timp ce altii degusta sampanie si caviar zambind macabru cand privesc pe fereastra. Sunt scarbit, dezgustat, satul pana in gat, dar peste toate astea traiesc cu speranta ca va fi mai bine. Ciudat asa speram de 18 ani, acum pasim in anul cu numarul 19 si noi inca mai speram. Romani, sunteti tampiti cu totii? Romani, sunteti subjugati prin foame? Se pare ca da, nimeni nu deschide ochii, nimeni nu ridica un pic capul, nimeni nu vrea sa vada. E trist, macabru, strigator la cer, nu e nimic mai mult decat viata noastra. Murim romani, si o data cu noi moare si tarisoara asta pacat de ea. Cu ultimele puteri mai ridic un strigat catre voi:"Treziti-va!..........treziti-va."