Au trecut anii

Au trecut anii ca un fum. S-au ridicat si risipit, iar timpul este nemilos. Ma simt batran, mult prea batran pentru jocul asta. Si jocul asta se numeste viata, acea viata in care trebuie sa-mi joc rolul de fericit cu toate. Dar cuvinte ca iubire, familie, viitor nu au nici o insemnatate, le simt seci lipsite de consistenta. Am inceput sa analizez tot din jurul meu in gluma iar acum, ani mai tarziu realizez ca am pierdut. Raspunsurile nu se lasa gasite, nu zac nici in carti nici in filosofie cu atat mai putin in religii sau orice altceva. Atat am vrut sa gasesc, raspunsuri, raspunsuri care poate mi-ar fi adus o alinare in tumultul de ganduri. Dar m-am trezit dupa ani de zile privind pe geam si numarand luminile din departare la 3 dimineata. Somnul vine greu iar cand extenuat reusesc sa adorm, e un somn de cadavru, fara vise, ca o fractiune de secunda, cat ii ia ochiului sa clipeasca si reincepe jocul. M-am saturat sa fiu urmarit de ghinion, m-am saturat de viata, de singuratate de cei care imi zic sa fiu fericit neintelegand framantarile mele. Si poate e mai bine asa, am condamnat superficialitatea si prostia. Dar superficialii si prostii sunt mult mai fericiti se pare. Ei nu au intrebari existentiale. Sunt multumiti cu putinul lor, berea lor, femeia lor. Restul e mult prea complicat si prea extenuant pentru ei. Si pe undeva fac bine, ei vor trai intr-o bula narcotica de fericire, iar eu voi muri incet, doar pentru ca sunt sclavul intrebarii DE CE.

We are the fallen

Cu ceva ani in urma ascultam Evanescence. Atras poate de liniile melodice de aspectul sau de vocea frumoasei Amy Lee, oricum imi placea trupa. Anii au trecut si acum cateva seri aud pe un post romanesc de muzica o melodie. Melodia se chema Bury me alive, si imediat gandul meu a plecat spre Evanescence. Dar nu a fost sa fie asa. Trupa se numea We are the fallen si pastra cam acela-si stil.
Sondand un pic netul am aflat ca nu e o coincidenta de stil, ci unii din membrii trupei sunt chiar fosti membri Evanescence.
Cofondatorul Evanescence a declarat: "We Are the Fallen differs from Evanescence in that "everyone is equal" and that it has more energy than Evanescence could ever muster."
Pe parcursul inglobarii trupei, ca si vocal au cooptat-o pe Carly Smithson, cu o voce la fel de impresionanta ca si Amy iar aici pentru baieti la fel de atragatoare.
Pe scurt trupa e pusa pe fapte mari si eu le urez succes pe aceasta cale si putere de munca.

PS: Pentru interesati anexez si link-ul paginii oficiale.
http://www.wearethefallen.com/home.aspx

G.G. Marquez - Povestea tarfelor mele triste

Am ajuns responsabil cu timpul liber. De 2 luni si ceva sunt somer caut de lucru si ghiciti ce...........nu gasesc nimic. Dar sa revenim, dat fiind cantitatea enorma de plictiseala careia trebuie sa-i fac fata pe parcursul perioadei asteia mai dificile m-am apucat de citit. Si tot colindand prin biblioteca mea virtuala care cuprinde cam 1380 de carti fara sa vreau am dat peste Marquez. Recunosc, primul lucru ce mi-a retinut atentia a fost titlul. Si am zis sa-i dau o sansa. Cartea nu e lunga, se incadreaza mai mult in categoria roman scurt.
Inca de la primele randuri citite, lumea zugravita de scriitor, te prinde si te tine in mrejele ei pana la final. Cartea prezinta o drama morala a unui intelectual ajuns la o varsta inaintata. Deabea in floarea batranetii realizeaza ca niciodata nu a avut o sotie sau o familie fiind multumit sa-si consume amorul in bratele fetelor ce se vindeau la colt de strada pentru el contand mai mult pretul decat farmecele lor.
Pot spune ca Povestea tarfelor mele triste este o carte de exceptie, iar eu personal o pun in top 5 cele mai bune carti citite pana acum langa Shogun-ul lui Clavel si Dune-ul lui Frank Herbert.

A venit , a venit toamna......

E septembrie, si o lunga perioada a trecut de cand am mai dat pe aici. Ca de obicei apar expun ganduri si idei si dispar. Sunt o umbra internauta pana la urma ce pana mea, dar mereu revin cand simt ca trebuie sa-mi arunc ideile in abisul internetului. A venit toamna scumpa de ea, si pot sa ma simt in sfarsit in largul meu. Zilele toride au trecut, curvele au inceput sa dispara de pe strase si totul revine la o normalitate aparenta. Frigul paseste incet dar sigur si-si intra in drepturi. Mirosul de gratare a disparut, hainele grosute au inceput sa apara si agitatia a lasat loc linistii. E toamna, anotimp numai bun de a sorbi o cafea tare in adapostul locuintei intr-o companie placuta, sa asculti o muzica buna si sa-ti pui gandurile in ordine.

Strivita de la pagina 5

De ce strivite? Pentru ca-si vomita prostia prin ziare. Trantest 3 poze, de preferat in chiloti, si le trimit pe la ziare sa aiba ce saliva masculii si material de laba. Dar ce ma amuza si dezgusta simultan e nu specimenul din poze, ci descrierile personale de langa poze. E de tot rasul nu altceva, ea rascracita cu o privire in ochi de genul futema repede,scrie ca ii place literatura, plimbarile la iarba verde si ca o diva ce e, prefera ce are un barbat in cap nu in buzunare. Si intrebarea mea vine ca un fulger: Cat de maimutoi paros fara minte tre sa fii sa crezi asemenea rahaturi? Logica in toata chestia asta cu strivita de la pagina 5 e simpla. Ea pozeaza in speranta ca se va gasi un tip cu un cont destul de maricel, sa o caute pe pitipoanca si sa o umple de inteligenta lui. De preferat la o plimbare la iarba verde.

Violet

Uite ca scumpii nostri "politicieni" au mai nascocit o chestie. Sunt chiar inventivi micutii, auzi la ei, flacara violet si atacuri psihotronice. Asta da dovada ca suntem condusi de dilii. Noi cautam ca disperatii un loc de munca, tremuram ca varga atunci cand auzim la tambelizoare de alte valuri de concedieri, murim de foame de frig nu avem medicamente sau nu avem bani pentru ele, spitalele vai mama lor invatamantul la pamant preturile au devenit rachete ce urca si urca, iar ei scumpeii se cearta pe o chestie de genul flacara violet. Geoanaaaaaaaaa, fa-ti un ceai de tei si calmeaza-te, a da si Baaaaaaase, sunt din popor si vreau sa stiu ce cauta specialistul ala in parapsihologie langa tine si din ce bani e platit. Din banii nostri cumva? Clar ca ne ducem dracului cu totii. M-am resemnat, romania va fi stearsa de pe harta cat de curand si culmea o meritam. Sau pe scurt tara arde si baba se uita in flacara violet. Servus.

Si-om vota bugetul

Astazi toata floarea politicienilor, a venit cu mic cu mare sa voteze bugetul, sau altfel spus cat va molfai fiecare din ciolan. Sala a fost plina, deja nimeni nu mai era ocupat, nimeni nu mai avea concediu, cu atat mai putin sa doarma in sala sau sa citeasca ziare. Au votat, dar oare cat de bine va fi pentru noi, noi oamenii de rand. Nu ma incalzeste cu nimic aceasta votare, caci buzunarul meu va scanci de foame iar portofelul se transforma usor in husa pentru buletin ca de bani nici nu mai vine vorba. Pe scurt, ne ducem la vale, dar asta o voi comenta in alta postare.