Am ajuns responsabil cu timpul liber. De 2 luni si ceva sunt somer caut de lucru si ghiciti ce...........nu gasesc nimic. Dar sa revenim, dat fiind cantitatea enorma de plictiseala careia trebuie sa-i fac fata pe parcursul perioadei asteia mai dificile m-am apucat de citit. Si tot colindand prin biblioteca mea virtuala care cuprinde cam 1380 de carti fara sa vreau am dat peste Marquez. Recunosc, primul lucru ce mi-a retinut atentia a fost titlul. Si am zis sa-i dau o sansa. Cartea nu e lunga, se incadreaza mai mult in categoria roman scurt.
Inca de la primele randuri citite, lumea zugravita de scriitor, te prinde si te tine in mrejele ei pana la final. Cartea prezinta o drama morala a unui intelectual ajuns la o varsta inaintata. Deabea in floarea batranetii realizeaza ca niciodata nu a avut o sotie sau o familie fiind multumit sa-si consume amorul in bratele fetelor ce se vindeau la colt de strada pentru el contand mai mult pretul decat farmecele lor.
Pot spune ca Povestea tarfelor mele triste este o carte de exceptie, iar eu personal o pun in top 5 cele mai bune carti citite pana acum langa Shogun-ul lui Clavel si Dune-ul lui Frank Herbert.
Un comentariu:
la ce p**a mea te uiti ca muta
sare sange din boxe ce vrei mai hard-core de atata
beat supus cu cuta daca esti dus cu pluta
si nu te deranjeaza ca esti condus cu bata
illuminati te vor static apatic
sau mort in cazu`-n care nu te baga dupa gratii
guvernul mondial deja ne-a inchis practic
si ne ucid sistematic tine de tine tati
si de ce optiuni ai sa raspunzi la agresiune
frica sau dragoste chestiune de viziune
Trimiteți un comentariu