Tren, zgaltaiala, caldura si plin de oameni. Cam asa se caracterizeaza un drum cu trenurile romaniei. CFR ul in nemarginita sa intelegere a interzis totul in tren mai putin plata biletului. Afara se cerne marunt, si campurile sunt acoperite cu o plapuma pufoasa. Atat de pur, aproape virgin, dar total neadevarat. Acest mediu atat de frumos poate aduce moarte cat ai clipi. Uneori e atat de frumoasa moartea, te lasi in zapada fina inchizi ochii si tremuri pana la ulrimele secunte. Nimic mai ciudat, nimic mai adevarat si totusi e frumos. Parca si vad mireasa in rochie neagra alergand pe campii in cautare de suflete neatente, pe care sa le inghita cu placerea ei hulpava. Scriu ca un disperat aberand in nestire, impletesc idei si ganduri fara o logica aparte pentru ca eu in esenta mea nu am o logica in gandire. Totul vine brut incurcat ganduri idei pareri amestecate intr-o continua supa diavoleasca. E atat de frumoasa iarna, e atat de rece iarna. Trenul isi continue drumul, neatins parca de frig si cu el si noi sau poate doar eu intr-un blestemat de compartiment de clasa a doua cu pofta unei tigari care-mi roade maruntaiele si in rest nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu